Virusul West Nile este o infecție virală transmisă prin mușcăturile de țânțari. Deși majoritatea persoanelor infectate nu prezintă simptome, în cazuri rare, virusul poate provoca boli severe și, uneori, poate fi fatal. În acest articol, vom explora manifestările clinice ale virusului West Nile, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament disponibile.
Ce este virusul West Nile?
Virusul West Nile este un flavivirus, parte a aceleiași familii de virusuri ca și virusul dengue, febra galbenă și virusul Zika. Acesta a fost identificat pentru prima dată în Uganda, în regiunea West Nile, în anul 1937. Virusul se răspândește în principal prin mușcăturile țânțarilor infectați, dar poate fi transmis și prin transfuzii de sânge, transplanturi de organe și, în cazuri rare, de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii sau alăptării.
Cum se manifestă infecția cu virusul West Nile?
Manifestările clinice ale infecției cu virusul West Nile variază de la forme asimptomatice la forme severe, care pot pune viața în pericol.
- Infecția asimptomatică: Aproximativ 80% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile nu prezintă simptome. Aceste persoane sunt purtătoare ale virusului, dar nu dezvoltă boala.
- Febra West Nile: Aproximativ 20% dintre persoanele infectate dezvoltă simptome ușoare până la moderate, cunoscute sub denumirea de febră West Nile. Simptomele includ:
- Febră
- Dureri de cap
- Dureri musculare și articulare
- Greață și vărsături
- Erupții cutanate
- Ganglioni limfatici măriți
Simptomele febrei West Nile durează de obicei câteva zile până la câteva săptămâni și se rezolvă de la sine fără tratament medical specializat.
- Boala neuroinvazivă: În cazuri rare, virusul West Nile poate provoca forme severe de boală, cunoscute sub denumirea de boală neuroinvazivă. Acestea includ meningita (inflamația membranelor care acoperă creierul și măduva spinării), encefalita (inflamația creierului) și poliomielita acută (paralizie). Simptomele bolii neuroinvazive includ:
- Febră mare
- Dureri de cap severe
- Rigiditate a gâtului
- Confuzie
- Convulsii
- Slăbiciune musculară
- Pierderea coordonării
- Comă
Boala neuroinvazivă poate fi fatală, în special la persoanele în vârstă și la cele cu sistem imunitar compromis.
Diagnosticarea infecției cu virusul West Nile
Diagnosticul infecției cu virusul West Nile se bazează pe o combinație de evaluare clinică și teste de laborator. Medicul poate suspecta infecția cu virusul West Nile pe baza simptomelor și a istoricului pacientului, inclusiv expunerea recentă la mușcături de țânțari.
Testele de laborator includ:
- Testele serologice: Aceste teste detectează anticorpi specifici virusului West Nile în sângele pacientului. Prezența anticorpilor IgM indică o infecție recentă sau actuală, în timp ce anticorpii IgG sugerează o infecție trecută.
- Reacția în lanț a polimerazei (PCR): Aceasta metodă detectează materialul genetic al virusului în sânge, lichidul cefalorahidian sau alte fluide corporale. PCR este utilă în stadiile incipiente ale infecției.
- Punctia lombară: În cazurile de boală neuroinvazivă, o puncție lombară poate fi efectuată pentru a analiza lichidul cefalorahidian și a detecta semne de infecție.
Tratamentul infecției cu virusul West Nile
În prezent, nu există un tratament antiviral specific pentru infecția cu virusul West Nile. Majoritatea cazurilor de febră West Nile se tratează simptomatic, adică se gestionează simptomele pentru a asigura confortul pacientului până la rezolvarea naturală a bolii. Tratamentul simptomatic include:
- Odihnă
- Consumul de lichide pentru prevenirea deshidratării
- Medicamente pentru reducerea febrei și a durerilor, cum ar fi acetaminofenul (paracetamolul)
Pentru formele severe ale bolii, cum ar fi boala neuroinvazivă, tratamentul poate necesita spitalizare. Îngrijirea în spital poate include:
- Administrarea de lichide intravenoase
- Suport respirator, dacă pacientul are dificultăți de respirație
- Medicamente pentru controlul convulsiilor
- Terapie de susținere pentru menținerea funcțiilor vitale
Prevenirea infecției cu virusul West Nile
Prevenirea infecției cu virusul West Nile se concentrează pe reducerea expunerii la mușcăturile de țânțari. Măsurile preventive includ:
- Utilizarea repelentelor de țânțari care conțin DEET, picaridin sau alte substanțe eficiente
- Purtarea de îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi, în special în timpul serii și dimineții, când țânțarii sunt mai activi
- Instalarea de plase la ferestre și uși pentru a împiedica intrarea țânțarilor în casă
- Eliminarea apei stătătoare din jurul locuinței, unde țânțarii își depun ouăle
- Informarea și educarea comunității cu privire la riscurile virusului West Nile și măsurile de prevenire
Virusul West Nile este o infecție virală transmisă prin mușcăturile de țânțari, care poate varia de la forme asimptomatice la forme severe și potențial letale. În timp ce majoritatea persoanelor infectate nu dezvoltă simptome sau prezintă simptome ușoare, cazurile severe necesită intervenție medicală promptă. Diagnosticarea se bazează pe evaluarea clinică și teste de laborator, iar tratamentul este în principal simptomatic. Prevenirea infecției se concentrează pe reducerea expunerii la mușcăturile de țânțari prin utilizarea repelentelor, purtarea de îmbrăcăminte adecvată și gestionarea mediului înconjurător. Prin măsuri preventive adecvate, riscul de infecție cu virusul West Nile poate fi semnificativ redus.
