Plânsul de seară, picioarele strânse la burtică, ore întregi de legănat – multe familii trec prin asta în primele luni. În rândurile de mai jos explicăm când apar, cât durează și ce poate ajuta în cazul în care apar colicile bebelușului, plus semnele care arată că e momentul să vorbești cu medicul.

Ce sunt colicile și când apar de obicei

Medicii folosesc termenul de colici pentru plânsul prelungit al unui bebeluș sănătos, pe care nu îl poți lega clar de altă cauză: foame, scutec murdar, răceală sau febră. De regulă apare brusc, la aceeași oră sau în același interval în fiecare zi, de multe ori seara.

Ca vârstă, colicii apar mai des după primele două săptămâni de viață și ating un vârf în jur de 6-8 săptămâni. Mulți părinți observă că după 3 luni situația se calmează, iar pe la 4 luni episoadele dispar, în general, de la sine.

Nu există o singură cauză demonstrată. Se discută despre imaturitatea sistemului digestiv, sensibilitatea la stimulii din mediu, felul în care se reglează sistemul nervos și chiar tensiunea acumulată peste zi. De aceea, de multe ori colicile bebelușului sunt mai degrabă un diagnostic de excludere: copilul e altfel sănătos, ia în greutate, mănâncă, doarme (în afara episoadelor de plâns).

Nu toți copiii au colici și nu toți au aceeași intensitate. Unii plâng o oră, alții pot plânge câteva ore la rând, în mai multe seri la rând, ceea ce poate fi foarte solicitant pentru familie.

Când apar colicile bebelușului, de fapt

Mai mult decât vârsta, contează tiparul plânsului. Colicii apar frecvent:

  • în a doua parte a zilei sau seara, cam la aceeași oră;
  • după ce nevoile de bază (mâncare, scutec, somn) par acoperite;
  • la un bebeluș care în restul timpului e alert, mănâncă bine și crește normal.

Un episod poate dura de la 30 de minute la 2-3 ore. Bebelușul pare inconsolabil, se arcuiește din spate, își strânge picioarele spre burtă, își poate înroși fața, iar plânsul are intensitate mare, ascuțită.

E util să notezi câteva seri la rând când începe plânsul, cât durează, cât a mâncat înainte și cum a fost ziua. Asta te ajută să observi un tipar și să îi poți descrie pediatrului cât mai concret ce se întâmplă.

Chiar dacă episoadele se încadrează în ce descriu medicii ca fiind colici, orice schimbare bruscă în comportament, un plâns diferit față de cel obișnuit sau o stare generală proastă trebuie discutate cu medicul, nu puse automat pe seama colicilor.

Cum recunoști un episod de colici și ce nu e normal

În mare, vorbim de un copil care plânge mult, dar e altfel sănătos. Câteva semne tipice:

Bebelușul plânge mai mult de 3 ore pe zi, în cel puțin 3 zile pe săptămână, de mai multe săptămâni la rând. Nu se liniștește ușor nici la sân, nici în brațe, deși pe termen scurt poate obosi și adormi.

Mimica arată disconfort: fața înroșită, pumnii strânși, burtică tare, picioarele ridicate spre abdomen. Pot apărea gaze, dar nu întotdeauna.

Semnele de alarmă, care nu sunt tipice colicilor și cer sfat medical rapid:

  • febră, refuz alimentar sau somn apatic, greu de trezit;
  • vărsături frecvente sau „în jet”;
  • diaree persistentă, scaune cu sânge sau mucus;
  • plâns slab, gemete, copilul pare amorțit ori foarte schimbat față de cum îl cunoști.

În astfel de situații, nu aștepta să treacă „colicii”. Sună medicul sau mergi cu copilul la un consult, chiar dacă este noapte.

Ce îl poate liniști: lucruri concrete pe care le poți încerca

Nu există o singură metodă care să funcționeze pentru toți copiii. De obicei e nevoie de combinații și de răbdare până găsești ce ajută cât de cât familia ta.

Înfășat, contact apropiat și mișcare blândă

Mulți bebeluși se liniștesc când se simt mai conținuți. Înfășatul corect (nu foarte strâns, mai ales la nivelul șoldurilor) poate reduce agitația unor copii. Pentru alții, purtatul într-un sistem ergonomic sau în brațe, lipit de piept, ajută mai mult.

Mișcarea lentă – legănat ușor, mers prin cameră, balans pe un fotoliu – poate calma temporar plânsul. Unii părinți observă că mișcarea ritmică a mașinii sau căruciorului ajută, dar nu e o idee bună să transformi doar plimbatul cu mașina în singura metodă de liniștit copilul.

Sunete line și un mediu mai „stins”

După o zi plină de stimuli, unii bebeluși devin foarte copleșiți. Stingerea luminilor puternice, reducerea zgomotelor, o cameră aerisită și relativ liniștită pot conta. Un zgomot de fond constant – ventilator, hotă, aplicații cu sunete albe – îi ajută pe anumiți copii să se calmeze.

Unii bebeluși acceptă și baia călduță ca moment de relaxare, dar pentru alții schimbarea de mediu fix în plin episod poate fi prea mult. Merită testat, dar cu atenție la reacția copilului.

Poziții care pot ușura disconfortul abdominal

Ținutul pe braț cu burtica în jos, sprijinit de antebrațul părintelui, poate ușura disconfortul provocat de gaze la unii copii. La alții funcționează mai bine poziția pe umăr, cu burtica lipită de pieptul adultului.

Masajul blând pe burtică, în sensul acelor de ceasornic, și mișcarea ușoară a picioarelor, ca la bicicletă, pot ajuta la eliminarea gazelor. Totuși, trebuie evitată apăsarea puternică sau insistența dacă bebelușul se agită și mai tare.

În ceea ce privește suplimentele și produsele pentru colici, medicii recomandă prudență. Unele pot ajuta anumite familii, altele nu au efect vizibil. Înainte de a le folosi, cere sfatul pediatrului, mai ales pentru doze și perioada de administrare.

Când este cazul să îți pui semne de întrebare și să ceri ajutor

Plânsul intens al unui copil mic îi poate scoate din ritm și pe părinții foarte calmi. Totuși, există situații în care nu e vorba doar de colici și e nevoie să fie implicat un medic.

Solicită sfat medical cât mai repede dacă:

Plânsul arată altfel ca intensitate sau tonalitate față de zilele anterioare, apar dificultăți la respirație, febră, refuză constant mesele sau doarme neobișnuit de mult, greu de trezit. Orice schimbare bruscă a comportamentului merită evaluată.

De asemenea, e bine să ceri ajutor dacă simți că nu mai faci față emoțional. Gânduri de genul „nu mai suport” sau impulsul de a scutura copilul sunt semnale că ai nevoie urgentă de o pauză și de sprijin, nu motive de rușine.

Părinții pot discuta atât cu medicul pediatru, cât și cu medicul de familie sau cu un consilier psihologic, mai ales dacă perioada colicilor se suprapune cu un baby blues accentuat sau cu semne de depresie postnatală.

Ce poți face pentru tine, ca părinte, în perioada colicilor

În toată povestea, nevoile adultului ajung adesea la coadă. Totuși, un părinte obosit și epuizat se va descurca mai greu cu episoadele de plâns ale copilului.

Împarte nopțile și serile, dacă se poate, cu partenerul sau cu o altă persoană de încredere. Chiar și o oră de somn legat poate schimba mult felul în care gestionezi restul serii. Cere ajutor concret: cineva să facă o mâncare, să spele câteva vase, să plimbe copilul 30 de minute.

Nu te învinovăți. Colicile nu apar pentru că ai făcut tu ceva „greșit” sau pentru că nu știi să îți ții copilul. Sunt o etapă dificilă, dar trecătoare. Dacă simți că presiunea devine prea mare, vorbește cu medicul sau cu un specialist în sănătate mintală; sprijinul emoțional contează la fel de mult ca sfaturile legate de îngrijirea copilului.

Întrebări frecvente

Cât durează, în general, colicile la bebeluși?

De obicei încep după primele două săptămâni și pot atinge vârful pe la 6-8 săptămâni. La mulți copii, episoadele se reduc vizibil după 3 luni și dispar până în jurul vârstei de 4 luni.

Au legătură colicile cu alimentația mamei care alăptează?

La unii bebeluși, anumite alimente din dieta mamei pot accentua disconfortul digestiv, la alții nu se vede nicio legătură. Orice schimbare de dietă mai drastică ar trebui discutată cu medicul sau cu un consultant în alăptare.

Ajută să schimb laptele praf dacă are colici?

Schimbarea formulei doar pentru colici nu e recomandată fără sfat medical. Uneori poate fi nevoie de o altă formulă, dar decizia se ia după evaluarea copilului și a altor simptome, nu doar pe baza plânsului de seară.

Colicile pun nervii la încercare, dar nu definesc nici copilul, nici părinții lui. Uneori, cel mai mare câștig e să accepți că nu poți controla tot, dar poți avea grijă de tine cât timp familia trece prin perioada asta.

Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical. Pentru un diagnostic corect și recomandări adaptate copilului tău, adresează-te medicului pediatru sau medicului de familie.